cântecul unei scoici

Îmi place tare mult la mare. Mai mult decât la munte. Îmi dă senzaţia că e pentru toată lumea, indiferent de unde ar veni sau ce ar gândi. Marea nu face discriminări.

Dacă mergi la mare trist şi îngândurat, ea îţi spală umărul înţesat de gânduri cu apa ei sărată şi blândă. Te îmbrăţişează cald, şi te pierde în pătura ei albastră. Ca şi pătura de care nu ai fi vrut să te desparţi nicicum când erai copil. Marea te vindecă. La fel cum vindecă problemele respiratorii. Îţi mângâie fruntea încruntată şi îţi alintă obrazul cu briza.

Iar dacă o priveşti cu ochii plini de bucurie, alături de alte câteva suflete care-ţi împărtăşesc beatitudinea, marea vă cuprinde ca un văl, îmbracându-ţi fericirea într-un strat de apă şi soare. Ca cel care-ţi luminează zâmbetul de-o vreme încoace. Te invită la un dans al valurilor, dans ce nu are nevoie de vreo muzică, alta decât glasul pescăruşilor în zbor si ecoul apei lovindu-se de stânci. E atât de natural, încât nu şi-a consacrat cu egoism un set de paşi, ci pur şi simplu îţi laşi partenera, apa, să te poarte dupa bunul ei plac...fiindcă o face fără greş.

Plaja...plaja îţi leagănă paşii, iar marea îţi sărută delicat talpile în timp ce tu îţi laşi amprentele pe nisipul întunecat şi umed. Cu toate că dispare odată cu atingerea mării, apa îţi duce amintirea departe în larg, transformând-o într-un val sau într-o particulă de sare. E ca un fel de cer care veşnic freamătă, atâta doar ca stelele pier, iar valurile şi sarea rămân în amintirea celor ce au fost şi ies în întampinarea celor ce vor veni.

Îmi este dor de mare. Nu am mai vazut-o de câţiva ani. Însă ştiu cum e, fiindcă e aceeaşi mereu.
Unica mea iubire, marea.

holiday

You. Your body, which you know it fascinates me in a million ways. But I don't want it as I want...

Your mind. I'm driven mad by what runs around in that unexplored world of yours. In fact, I want to tear apart those clothes of fear and concern that you wear all around me. I want to tear them apart and see what lies beneath it.

I want to walk the rocky shores of your thoughts and taste the salty water of your dreams. I want to explore every cave in which you may allow your hopes to hide and drag them out to the warm air. To grow wings and fly around free.

I know your brain can be easily compared to a galaxy, or even more, the Universe itself. In the few moments in which you'd let me in, I caught a glimpse of who you really are. And I liked it. Later on, I got to love it.
And I got addicted to discovering. I became a pirate wanting to conquer more and more each day.

But what it means to want someone just for you, to want to own someone? Having a body which is never going to be yours or craving for a soul which will never understand itself? This insane desire pushed me beyond my limits and made me thirst for more knowledge, more experience, more everything.

In vain. Because I lost the most important thing. Myself. Wanting so much to translate you made me lost...in me, in you. And maybe that is where I went wrong.