Mă întreb dacă tu ştii să pierzi. Pur şi simplu. Dintr-o dată să te trezeşti că nu mai ai ceva atât de obişnuit existenţei tale.
La fel cum toamna, copacii îşi pierd frunzele. Practic, nu e nici vina copacilor şi nici vina frunzelor. Dar totuşi se întâmplă şi nimeni nu poate face nimic în legătură cu asta. La început copacii par goi şi neajutoraţi. Par mai slabi în faţa vântului ce se înteţeşte tot mai mult şi chiar atunci, în perioada imediat următoare dezgolirii lor îţi dau impresia că nu îi vor supravieţui iernii care pare tot mai grea şi îndelungată cu fiecare an.
Iarna vine şi persistă. Copacii, goi. Însă parcă au fost aşa dintotdeauna. Parcă niciodată nu au avut frunze să-i înfrumuseţeze şi să îi învioreze. Te obişnuieşti să-i vezi aşa, dezveliţi. Şi asta e, îi iei aşa cum sunt, schimbaţi.
Dar...aşa sunt ei până la urmă. Făcuţi să se invăluie într-o mantie de frunze, ca apoi să le scuture de pe spinarea lor. Şi frunzele se schimbă. În funcţie de soare, temperatură şi altele. Poate ele vor să plece, poate s-au plictisit. Se pare că nici ele nu învaţă din greşeli. Se întorc mereu.
Eu ştiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu